Considerat un loc sfânt, acest mormânt este venerat de creștinii răsăriteni, care cred că aici s-a aflat trupul Fecioarei Maria, mama lui Iisus Hristos.
Spațiul sacru este guvernat de Status Quo, o înțelegere stabilită între comunitățile religioase acum mai bine de 250 de ani, care asigură respectarea drepturilor fiecărei confesiuni asupra sitului.
Potrivit tradiției creștine răsăritene, Fecioara Maria a murit de moarte naturală, un eveniment cunoscut sub numele de Adormirea Maicii Domnului.
Se spune că sufletul ei a fost primit de Hristos, iar trupul ei a fost înviat și ridicat la cer a treia zi după moarte. În acea zi, mormântul Mariei ar fi fost găsit gol, o mărturie a învierii sale trupești.
Spre deosebire de această viziune, doctrina romano-catolică se concentrează pe Ridicarea la cer a Fecioarei Maria, lăsând deschisă întrebarea dacă ea a murit efectiv sau a fost ridicată direct la cer, se arată pe Wikipedia.
Istoria acestui sit sfânt este marcată de multiple distrugeri și reconstrucții. Se crede că în secolul al V-lea, patriarhul Iuvenalie a ridicat o biserică deasupra mormântului, însă aceasta a fost distrusă în timpul invaziei persane din 614.
De-a lungul secolelor, lăcașul a fost refăcut și reamenajat de cruciați, călugări benedictini, și ulterior de franciscani. Chiar și musulmanii au venerat acest loc, considerându-l mormântul mamei profetului Isa (Isus).
Arheologul Bellarmino Bagatti a efectuat săpături în acest loc în 1972, descoperind un cimitir din secolul I, însă validitatea datării sale nu a fost încă confirmată printr-o evaluare științifică extinsă.
Situl este format dintr-o biserică cruciformă sculptată în stâncă, accesibilă printr-o scară amplă din secolul al XII-lea. Cripta este împărțită în mai multe capele, fiecare cu o semnificație religioasă aparte, adăpostind altare grecești, armene și siriace, în semn de respect pentru diversitatea confesiunilor creștine.
