Satul pitoresc de lângă Gorj rămas fără locuitori! VIDEO
Viața românilor rămași singuri în satele de munte din Hunedoara! Oamenii își deplâng singurătatea și spun că nu își puteau imagina că vor rămâne vreodată singuri în satele în care au trăit aproape toată viața și care în trecut aveau câteva sute de locuitori. Locuitorii abia mai pot dormi noaptea de teamă.
Veşnicia s-a născut la sat, dar satul românesc nu se mai naşte, ci moare cu fiecare bătrân rămas de strajă pe prispa unui bojdeuci luminate încă de lampa cu gaz. Zeci de sate de munte din Hunedoara se află în pragul dispariției, ca de altfel în multe zone din România. Pe lângă lipsa utilităților, puținii localnici rămași se confruntă cu singurătatea. În satul Stăuini din Hunedoara, aflat în Munții Metaliferi, doi dintre cei 6 locuitori permanenți ai așezării au în jur de 90 de ani. Costică, ajuns și el la vârsta de 84 de ani și văduv de 18, a rămas la fel de solitar, iar în ultimii ani a fost vizitat rareori de oameni.
În urmă cu un secol, în satul Bărăștii Iliei, aflat la 30 de kilometri de orașul Deva, erau peste 120 de case și aproape 500 de locuitori. Oamenii creșteau animale și munceau pământul, iar unii lucrau la carierele de piatră și marmură din împrejurimi, la micile ateliere de făcut var, care au funcționat în diferite perioade. Copiii mergeau la școala din sat, dispărută și ea între timp.
Satul pitoresc din Munții Metaliferi, aflat la capătul unui drum ce se afundă în pădure, s-a depopulat în următoarele decenii, ajungând în prag de dispariție.
„Sunt o mulțime de case nelocuite, unde proprietarii mai vin din când în când, iar la vreo patru numere au rămas oameni. Cred că satul se va desființa în curând, așa cum în Gialacuta, aflat peste dealuri de noi, unde mai locuiește un om”, spunea Traian Dobrei, unul dintre puținii localnici, pentru zdh.ro.
Vârstnicul are 73 de ani și trăiește cu o pensie modestă pe care a primit-o de pe urma anilor munciți într-o fostă întreprindere textilă din Deva. Fabrica avea peste 1.200 de muncitori în ultimii ani de comunism, dar după 1990 au avut loc restructurări masive, iar Traian a fost unul dintre cei care au rămas fără loc de muncă. S-a îmbolnăvit și a rămas aproape nevăzător, iar ultimii ani i-au fost plini de greutăți.
„Acum nici câine nu am, pentru că nu mai am ce să îi dau de mâncare. Găini sau alte animale nu aș mai putea ține. Noroc că mă mai ajută oamenii rămași aici”, spune vârstnicul.
