Povestea tristă a lui Nea Marin a fost prezentată de o asociație care se ocupă cu ajutorarea persoanelor cu probleme sociale din Filiași. Bătrânul în vârstă de 73 de ani locuiește sub cerul liber la marginea unei păduri din Dolj. A fost abandonat de familie, iar acum își așteaptă sfârșitul singur la marginea pădurii. Iarna trecută a suferit degerături la unul dintre picioare, iar acum riscă să-i fie amputat piciorul.
„Pe nea Marin l-am găsit la marginea unei păduri din județul Dolj, ghidat fiind de mirosul de grătar și fumul interminabil. În același timp când sărbătoarea se întâlnește cu recunoștința, în zi mare, de ”Constantin și Elena”, bătrânul își trage cu greu suflarea îndurând foamea și setea.
– Să trăiți, ce faceți aici?
– Ce să fac copile, acasă!
Și-a găsit adăpost între copaci, speriat fiind de sunetul înfricoșător al Șacalilor din zonă și al mașinilor care claxonează continuu.
Stă sub cerul liber ca și când acolo s-ar fi născut, știe că nu are încotro și “refuză” să meargă la cerșit. Preferă să îndure foamea și îl roagă pe cel de sus să se îndure de el și să-i grăbească sfârșitul. Nu mai suportă!
De fel din jud. Ilfov, nea Mărin are un vocabular dezvoltat. Se pare că cei 73 ani l-au învățat să respecte și să îți ofere o vorbă caldă.
– Când plouă, ce faceți?
– Stau aici, n-am încotro!
Nu ține cont de condițiile meteo pentru că nu a găsit altă soluție, fiind practic imobilizat după ce iarna trecută, piciorul stâng i-a degerat. De acolo a fost un simplu pas până la situația actuală. Deși este conștient ce îl așteaptă, refuză să-i fie amputat piciorul!
“Păi pentru un purice, dau jos toate hainele?”
Și zâmbește ca și când necazul îl ocolește de fiecare dată. Fără familie, rămas al nimănui, mărturisește că își așteaptă sfârșitul deși îi este atât de dragă viața. “Încă n-am trăit destul dar mi-a venit sfârșitul. Am nevoie de un radio, să-mi fie frate, mai ascult câte ceva. Așa, fără nicio informație mă rup de lume. Sunt străin!”
Povestește cu lacrimi în ochi cum familia a vândut tot, fără să-l întrebe dacă va rezista să fie al nimănui, sub cerul liber. Își mai șterge lacrimile și spune că i-a intrat ceva în ochi!
Îi este rușine că își arată slăbiciunea și spune că a fost prea rezistent pentru câte a trecut. Îngrijit, aranjat ca și când garderoba nu i-ar lipsi, arată că s-a respectat chiar dacă viața i-a întors spatele. “Nu pot domne să stau nespălat!”
“Mi-e rușine să cerșesc, nu o fac, chiar dacă știu că mor în stradă!”. Cuvintele dânsului au devenit armă pentru noi. Dorim să-i oferim un acoperiș pentru lunile de viață rămase. Personal, îl vreau de bunic! Să-i scriu povestea vieții.
Vă cerem să ne sprijiniți pentru a-l putea îngriji, promițând că atât cât i-a mai rămas, va fi ocolit de griji, urmând să îi scriem povestea vieții!
P.S: dorim să-i oferim un acoperiș 
Asociatia Povestea Mea
RON : RO07BTRLRONCRT0536856701
EUR : RO54BTRLEURCRT0536856701
BIC / SWIFT : BTRLRO22
Cu specificația : “Nea Mărin”
Deschis la Banca Transilvania” apare pagina asociației.
