Medicul Cornoiu Cristina de la SJU Târgu Jiu: „Bruxismul, o problemă medicală care generează neplăceri”

Material informativ realizat de dr. Cornoiu Cristina, medic specialist medicină de familie -Cabinet Planificare familială –

Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu

Bruxismul este o afecțiune al cărei principal simptom este scrâșnitul dinților (teeth grinding) sau, pur și simplu, încleștarea maxilarelor. De multe ori, bruxismul rămâne nediagnosticat până la apariția problemelor dentare pe fondul acestei tulburări, întrucât frecarea repetată a dinților unii de alții poate duce la deteriorarea smalțului și apariția de fisuri sau carii dentare.

Bruxismul se încadrează în categoria activităților parafuncționale orale (cele care nu au rol funcțional, așa cum sunt vorbirea, masticația sau înghițirea). În această clasă mai sunt incluse și alte probleme asemănătoare, precum mușcarea buzelor sau a obrajilor, rosul obiectelor sau al unghiilor etc.

Tipuri de bruxism

În funcție de momentul din zi în care apare, bruxismul se împarte în două categorii:

• bruxismul nocturn – este cel mai frecvent tip de bruxism, dar și cel mai dificil de diagnosticat, deoarece persoanele afectate nu conștientizează decât foarte rar simptomele. Există, totuși, situații când bruxismul este semnalat de către membrii familiei, care aud zgomotul produs în timpul scrâșnirii dinților;

• bruxismul diurn – este întâlnit mai rar și este declanșat, de regulă, de anumite situații stresante sau de perioade marcate de stări anxioase. Avantajul acestui tip de bruxism este acela că pacientul poate conștientiza, de cele mai multe ori, că ceva este în neregulă și poate solicita ajutor din partea medicului.

Cauze

Factorii declanșatori ai bruxismului pot varia de la un caz la altul, însă printre cei întâlniți cel mai frecvent, se numără:

• stările anxioase, perioadele stresante, tensiunea psihică sau emoțională și oricare alte trăiri intense, dificil de gestionat;

• oboseala cronică sau insomniile, ce pot genera stările de tensiune menționate anterior;

• schimbarea dinților și formarea dentiției permanente;

• ocluzia dentară incorectă – atunci când aliniamentul arcadelor dentare nu este unul corespunzător pacienții sunt, adesea, expuși riscului de a dezvolta manifestări ale bruxismului;

• tulburări hiperactive, precum ADHD (tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate), boala Parkinson sau epilepsia;

• obiceiurile vicioase (fumatul, consumul abuziv de alcool sau de droguri);

• anumite disfuncții musculare sau ale nervilor faciali;

• factorii genetici – uneori bruxismul se transmite ereditar generațiilor următoare.

Bruxismul la copii

Statistic vorbind, bruxismul apare mai frecvent în rândul copiilor și al adolescenților, fiind, deci, strâns legat de perioadele de creștere. La copii, scrâșnitul din dinți noaptea se poate datora schimbării dentiției temporare cu cea permanentă, caz în care bruxismul va dispărea de la sine, în timp.

La fel ca în cazul adulților, uneori, bruxismul la copii poate fi cauzat de o stare psihică tensionată sau de către anumite traume emoționale. În acest caz este recomandat să se încerce tratarea factorilor declanșatori pentru a obține rezultate îmbucurătoare în ceea ce privește bruxismul.

Complicații

Atunci când rămâne pentru multă vreme nediagnosticat, bruxismul poate provoca o serie de probleme, unele dintre ele devenind dificil de tratat:

• fisuri ale smalțului dentar sau chiar spargerea coroanelor dentare;

• carii dentare, dezvoltate din cauza deteriorării smalțului;

• sensibilitate dentară;

• dureri de cap (cefalee);

• dureri survenite la nivelul mușchilor feței;

• probleme articulare la nivelul maxilarelor – pacientul nu mai poate închide sau deschide gura complet, ori efectuează cu greutate aceste acțiuni;

• slăbiciune la nivelul mandibulei.

Chiar dacă, în esență, complicațiile generate de bruxism nu prezintă un grad ridicat de pericol pentru starea generală de sănătate a pacienților afectați, cu siguranță, acestea provoacă disconfort. Problemele dentare, însă, pot evolua rapid către situații realmente periculoase, astfel că este recomandată consultarea medicului stomatolog o dată la fiecare șase luni, în scop preventiv.

Tratament

Abordarea terapeutică în cazul pacienților care suferă de bruxism implică atât tratarea cauzelor care au condus la această tulburare, cât și a complicațiilor provocate de bruxism:

• tratarea stărilor anxioase, a insomniei sau a altor tulburări emoționale, atunci când acestea se fac responsabile pentru apariția bruxismului. Tratamentul poate fi de tip medicamentos, naturist sau, în cazul în care respectivele tulburări se manifestă pe o perioadă mai îndelungată, se poate apela și la sprijinul unui psihoterapeut;

• gutierele pot fi un ajutor de nădejde pentru pacienții cu bruxism, întrucât acestea previn deteriorarea smalțului dentar pe fondul bruxismului. O gutieră este, practic, un dispozitiv confecționat dintr-un plastic moale, biocompatibil, realizat în raport cu arcadele dentare ale pacientului. Medicul stomatolog va efectua amprentarea maxilarelor pacientului, urmând ca, pe baza amprentelor, tehnicianul dentar să realizeze gutierele;

• îmbunătățirea ocluziei dentare, fie cu ajutorul lucrărilor protetice, fie prin utilizarea unui aparat dentar (fix sau mobil);

• administrarea de medicamente cu efect antiinflamator, pentru a reduce durerile provocate de bruxism, acesta fiind, mai degrabă, un tratament simptomatic, care nu acționează și asupra cauzelor care au declanșat bruxismul.

Indiferent de cauzele care îl provoacă, bruxismul este o problemă medicală care generează neplăceri și, în timp, poate pune în pericol sănătatea dentară.

Prevenția problemelor stomatologice apărute ca urmare a bruxismului este deosebit de utilă și necesită vizite periodice la medicul dentist, precum și adoptarea unui stil de viață corespunzător.