Angela, o tânără mămică în vârstă de 31 de ani, și-a împărtășit experiența traumatizantă trăită în urmă cu doar câteva luni la maternitatea Spitalului Județean de Urgență Târgu Jiu ( Spitalul 700). Aceasta a dus pe lume primul său copil și deși această experiență ar fi trebuit să fie una minunată, mămica spune că a fost tratată cu indiferență și lipsă de respect, că i s-au adresat vorbe jignitoare și că nu a avut parte de niciun fel de ajutor în travaliu.
Întâmplarea a fost redată de către site-ul totuldespremame.ro: „Cititoarea noastră Angela ne-a scris experiența ei de naștere la Spitalul 700 din Târgu Jiu (Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu). Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Mă numesc Angela. Am 31 de ani și în urmă cu două luni am devenit mămică pentru prima dată. Am avut cea mai ușoară sarcină, a fost totul perfect și îmi imaginam că și nașterea va fi la fel de ușoară.
M-au tratat ca și cum nu m-aș fi preocupat de sarcină
În data de 12 noiembrie, la 00:15, au început durerile. Nu am pierdut dopul gelatinos, așa că nu m-am grăbit să merg la spital. Mergeam la baie din 10 în 10 minute, pentru că aveam dureri și senzația constantă că trebuie să urinez. Pe la 4 dimineața nu am mai rezistat cu durerile și am plecat la spital cu soțul.
Eram pregătită să fiu tratată cu indiferență, pentru că în orașul nostru toată lumea știe că e mai bine să nu mergi la spital când nu ești chiar grav. Mi s-a spus că nu sunt încă dilatată pentru naștere și că bebelina este prea mică. Cu toate că aveam 41 de săptămâni de sarcină, fetița părea de 36 de săptămâni. M-au tratat ca pe o femeie care nu s-a interesat de sarcină, cu toate că aveam un dosar de sarcină complex, cu analize și morfologii.
La schimbul de tură, am constatat că doamna doctor ginecolog era o persoană foarte rece și nepăsătoare. Moașa, de asemenea. Am insistat să îmi facă injecție pentru dilatare și am fost refuzată, pe motiv că nu sunt dilatată deloc și că durerile pe care le am nu sunt dureri de naștere. Până pe 13 noiembrie la ora 02:00, când am mers din nou plângând la moașă și i-am spus că nu mai pot de durere, am fost lăsată în salon singură, în agonie, fără nici măcar o perfuzie sau o injecție, în afara de un no-spa.
Tot chinul a meritat, dar nu aș mai naște acolo
La ora 02:00, moașa m-a urcat pe capră, mi-a rupt apa și mi-a spus: „Acum să văd dacă ești în stare să împingi, ca de urlat și de plâns ești bună!” Mi-a spus să stau întinsă în pat și când îmi va veni să împing, să o fac. În 10 minute eram complet dilatată și m-au dus în sala de nașteri unde, după 10 minute de împins, am făcut cunoștință cu iubirea vieții mele, o fetiță de 2, 640 kg și 49 de cm.
Tot chinul a meritat, dar cred cu tărie că dacă aș mai face un copil, probabil că aș opta pentru alt spital și pentru cezariană. Acum suntem bine amândouă, dar la spitalul acesta voi merge doar dacă nu am alternativă. Nota 2 pentru angajații de acolo. Cu foarte mici excepții!”
DISCLAIMER: Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui moment trăit de cititoarea noastră” se arată pe site-ul mai sus menționat.
