Oltenii se pregătesc de Anul Nou, dar și de „datul la grindă”, obicei de pe vremea geto-dacilor păstrat încă în sudul și sud-estul țării. Așa cum e tradiția, fiecare copil până în vârsta de trei ani va merge în prima zi a anului, la primele ore ale dimineții, pentru a fi binecuvântat de moașă, cea care l-a ținut în brațe și l-a îmbrăcat în momentul în care a părăsit maternitatea.
“Datul la grindă” este un obicei din vremea geto-dacilor, pe când liderul militar al acestora l-ar fi întrebat pe Zamolxe: “Sunt vremuri grele pentru popor şi ne aşteaptă perioade şi mai vitrege, războaie şi alte nevoi. Mă gândesc cu amărăciune la faptul că se nasc din ce în ce mai puţini băieţi şi aceştia sunt cam piperniciţi. Or, pentru a face faţă năvălirilor barbare, avem nevoie de bărbaţi înalţi şi puternici. Ce să facem?”.
În urma rugăciunilor ridicate spre cer, Dumnezeu l-ar fi sfătuit să facă un ritual pentru sănătatea băieților. Este nevoie de o masă, un fier, o pâine împletită, trei bănuţi. Cel care oficiază slujba se spală pe mâini, ia copilul de subţiori şi îl aşază cu picioruşele pe bucata de fier, după care îl ridică până sus, la grindă, apropiindu-l cu creştetul capului, spunând: fie ca acest prunc să fie sănătos şi să crească mare şi puternic ca fierul. Aceasta se face de trei ori, după care îl dă pe copil părinţilor. Acest ritual să se facă în prima zi din an, la orele dimineţii şi să se repete în primii trei ani de viaţa ai copilului.
Inițial, numai băieții erau dați la grindă, însă obiceiul a fost extins și la fete. Părinții copilului ce urmează a fi dat la grindă se pregătesc de petrecere în casa moșilor. Însă, ei nu merg cu mâna goală. Așa cum în ziua de Crăciun merg la nași cu plocon, în Oltenia, moșii primesc și ei daruri de la nepoți: vin, miere, prăjituri, sarmale, un curcan sau chiar și obiecte de cult.
După ce copilul este dat la grindă, moșii întind masă de sărbătoare în cinstea nepotului sau nepoatei lor. Astfel, se continuă petrecere de An Nou, cu un copil binecuvântat de moși. Și pe lângă darurile primite, copiii care au deprins vorbitul sunt îmbiați de moși să îi sorcovească, iar în schimbul urărilor, mai nou, nepoții primesc bani, nu nuci și mere așa cum era obiceiul din străbuni.
