Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul este pomenit în calendarul creştin ortodox la 27 noiembrie.
„Sfântul Mucenic Iacob era din ţara perşilor din cetatea ce se chema Elani, născut din părinţi creştini şi crescut cu bună credinţă. Acesta şi-a luat de soţie o femeie creştină şi vieţuia în multă bogăţie şi cinste pentru că era iubit de împăratul perşilor, anume Isdegherd”. (Vieţile Sfinţilor)
„Dar i s-a întâmplat să se înşele cu facerile de bine cele multe şi cu cinstirile împărăteşti şi a cădea din credinţă, încât a adus jertfă idolilor şi s-a închinat lor împreună cu împăratul”. (Vieţile Sfinţilor)
Pentru aceasta a fost aspru mustrat de soţia şi de mama sa. Venindu-şi în fire, s-a pocăit şi, plângând pentru căderea sa, a fost văzut de un slujbaş de la curte şi pârât regelui că este creştin. Întrebat fiind de acesta dacă este „nazarinean”, Sfântul Iacob a mărturisit că este creştin.
Pentru a fi exemplu pentru cei care ar fi voit să îmbrăţişeze credinţa creştină, regele a dat hotărâre de moarte cumplită asupra Sfântului Mare Mucenic Iacob, ca fiecare mădular al său să primească deosebită chinuire, prin tăiere.
„Doamne Dumnezeul meu ascultă-mă pe mine robul Tău şi căutând din înălţimea cea sfântă a Ta, dă-mi tărie şi putere în ceasul acesta pentru ca să rabd durerile acestea şi să-mi răsplătesc cu sângele meu greşeala, căci mă lepădasem de Tine făcătorul şi Stăpânul meu”, se ruga Sfântul Mucenic. „Acum îmi pare rău de aceasta şi mă întorc la Tine, Dumnezeul meu. Mărturisesc Preasfânt numele Tău şi-mi pun sufletul meu pentru Tine. Iar Tu, Doamne, trimite-mi ajutorul Tău spre răbdare, ca să vadă vrăjmaşii Tăi şi să se ruşineze, căci Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat”. (Vieţile Sfinţilor)
Astfel rugându-se Sfântul, s-au apropiat chinuitorii şi timp de multe ore au tăiat din trupul acestuia, şi în toată această vremea din trupul său ieşea o bună mireasmă ca dintr-un chiparos.
