Medic gorjean stabilit în Anglia, reacție dură despre cazul copilului mort la Târgu Jiu: „…să intre imediat în operaţie cu el, cu toate riscurile”

Roxana Hotoboc e medic în Marea Britanie din 2007, iar la Târgu Jiu a fost angajată în cadrul Ambulanței Gorj. De-a lungul timpului, în cariera sa ca medic de urgență a fost premiată de mai multe ori în Anglia.

Astăzi medicul, originar din Gorj, și-a exprimat opinia privind cazul băiatului în vârstă de 16 ani care a murit în secția de UPU a spitalului din Târgu Jiu pentru că nu a fost operat la timp de peritonită.

„Referitor la decesul tânărului de 16 ani, la Spitalul de urgenţă din Tg-Jiu
Încep prin a spune că, personal, sunt recunoscătoare echipei secţiei de chirurgie a Spitalului Tg-Jiu pentru tratamentul chirurgical acordat fiului meu, cu câteva veri în urmă, pentru o problemă chirurgicală care trebuia rezolvată urgent, în absenţa mea. Le sunt şi le voi fi recunoscătoare toată viaţa!
Nu pot să nu comentez tragicul eveniment al decesului tânărului de 16 ani, cauzat de un complex de decizii medicale greşite, cumulate în ce numim ” culpa medicală”.
Şi o fac din perspectiva unui medic de urgenţă cu o experienţă de peste 30 de ani, şi de fost angajat la Ambulanţă Gorj.

Comentariul meu se bazează pe ceea ce ştiu că trebuie făcut în urgenţă cu un pacient critic, indiferent în ce spital ai lucra: fie că faci medicina ” de război” ca în unele locuri ale sistemului sanitar de stat românesc, fie că ai şansa să lucrezi într-un sistem sanitar cu mai multe facilităţi.
Regulile de bază, în medicină de urgenţă, sunt aceleaşi!
Şi scopul e acelaşi: să faci totul pentru a salva viaţa pacienţilor.
Revenind la ce s-a întâmplat la Tg-Jiu, fără a arăta cu degetul un vinovat sau altul, voi spune următoarele:
La venirea pacientului, acesta e consultat de medicul UPU, să vadă starea de conştientă, unde îl doare, să îi facă EKG, să îi pună o branula şi să îi ia testele de sânge, să îi măsoare tensiune, puls, oxigen, etc
– Dacă pacientul prezenta alterarea stării de conştientă de o posibilă cauza neurological, era justificat consult neurologic de urgenţă
– Dacă prezenţa dureri în piept, factori de risc pentru o boală cardiacă, un EKG normal sau anormal, era justificat consult cardiologic de urgenţă
– Dacă prezenţa semne clinice de abdomen acut, cum a fost cazul tânărului decedat, trebuia făcut un CT abdominal de urgenţă şi consultat urgent de chirurgi
Despre solicitatea nejustificată a consultului neurologic sau cardiologic de către UPU, cu traumatizarea pacientului, mai ales a celui critic, prin transport cu ambulanta de la Spitalul de urgenţă la Spitalul 700 am mai vorbit. Problema nu s-a rezolvat nici până acum.
Am înţeles că pacientul a fost văzut de chirurgi şi s-a constata diagnosticul clinic de abdomen acut la un pacient considerat copil. Am înţeles că la decizia de a nu fi operat la Tg-Jiu pentru că era copil a participat şi şeful secţiei de chirurgie.

În condiţiile în care s-a ştiut că pacientul nu poate fi transferat la Craiova din lipsă medicului de Ambulata, mă întreb dacă vreunul din cei doi chirurgi pediatri de la Spitalul Tg-Jiu au fost solicitaţi să vină de acasă la spital pentru această situaţie excepţională: un copil cu abdomen acut care nu poate fi transferat la Craiova?
Era o situaţie excepţională, cu punerea în pericol a vieţii pacientului.
Sau dacă directorul Ambulantei Gorj a solicitat vreun medic de la Ambulanţă să vină de acasă să însoţească copilul pe timpul transportului la Craiova?
Pe două dintre doctoriţele de pe graficul de lucru al Ambulantei le cunosc şi sunt convinsă că ar fi înţeles situaţia în care era copilul şi nu ar fi refuzat să vină.
Atât chemarea unui chirurg pediatru şi a unui medic de ambulantă de acasă, în situaţia copilului critic, trebuiau întreprinse de şefii de la chirurgie şi Ambulata.
Mergând mai departe, fără chirurg pediatru şi fără posibilitatea transferului copilului, ce se poate face înafară de a-l lăsa să moară??
Chemarea unei ambulanţe de la Craiova, ajunsă târziu la spitalul Tg-Jiu, e doar o scuză pentru toţi cei implicaţi!!
Aveau obligaţia să monitorizeze pacientul cât aşteptau ambulanta Craiova, (dacă nu au putut aprecia de la început că acea ambulantă va veni prea târziu). Monitorizând pacientul aveau obligaţia să constate deteriorarea stării sale şi să intre imediat în operaţie cu el, pentru a-i salva viaţa!
Înţeleg reţinerea medicului chirurg de gardă că nu are competente în chirurgie pediatrică, iar cazul era critic, DAR considerând circumstanţele: copil de 16 ani (aproape adult), deterioarea stării clinice, imposibilitatea transferului la Craiova, cea mai bună şi justificată hotărâre a chirurgilor era să intre imediat în operaţie cu el, cu toate riscurile.
Sigur, e greu pentru un doctor
Să îşi asume riscuri din dorinţa de a salva o viaţă!!
De ce? Datorită nouă, societăţii care abia aşteaptă un eşec medical ca să se arunce să devoreze un medic, blamând tagma medicală!
Imaginaţi-vă că pacientul ar fi murit pe masa de operaţie, operat fiind de chirurgul care nu avea competente în chirurgia pediatrică. Ce credeţi că s-ar fi întâmplat?
Presa, toată mass media l-ar fi mâncat de viu: un chirurg a omorât un copil. S-ar mai fi gândit cineva că acel chirurg a vrut, de fapt, să îi dea pacientului o şansă la viaţă?

Categoric NU!
Sau că Ambulanţa a plecat fără medic cu pacientul critic şi acesta a murit pe drum!
Un alt subiect devorat de public în mass media!
Pentru că ăştia suntem noi!
Găsim orice motiv să blamăm, să acuzăm, să arătăm cu degetul.
Aşadar, sunt vinovaţi chirurgii că nu au operat acel copil pentru a-i da o şansă la viaţă?
Trebuiau să îşi rişte liniştea şi dreptul de practică în acea situaţie?
Răspunsul meu este ” Da”, trebuia dată o şansă la viaţa acelui copil, în pofida tuturor riscurilor descrise mai sus”. Măcar pentru liniştea conştiinţei că ei pentru asta există: să ajute, să salveze sau măcar să dea o şansă vieţii!
Eu asta aş fi vrut dacă era copilul meu: măcar o şansă de la medicii pe mâna cărora este!
Gândind profesional, e greu să diluesti cu conştiinţa când eşti medic!
Să stai să aştepţi, când un copil îţi moare sub ochi, să nu faci nimic, aşteptând… ce? Ziua de mâine?? Să zici că a întârziat ambulantă de la Craiova şi de asta a murit copilul??
Greşit!!!
(Dumnezeule, întotdeauna mi-am dorit o conştiinţă nesimţită!! N-am avut parte!)
Nu mai vorbesc, din nou, de consulturile de neurologie, cardiologie, solicitate de UPU, care au întârziat procedurile de bază care trebuiau făcute, care sunt convinsă că au fost normale (faţa să văd foaia de observaţie), şi care doar au traumatizat bolnavul!!
Am mai zis despre aceste consulturi inutile şi şefa de la UPU (cu respect, am uitat numele), m-a numit ironic ” prietena UPU „. Nu are rost să repet! E degeaba, dar cu consecinţe!
Pare greu să iei decizii în situaţii critice, iar situaţia tânărului (l-am numit şi copil,) a fost o situaţie extrem de delicată.
Mă refer aici la decia pe care au trebuit să o ia chirurgii, nu la prostiile menite să întârzie rezolvarea cazului, inclusiv chemarea ambulantei de la Craiova.
Decizia chirurgilor a fost grea, dar, în opinia mea, cu tot respectul, greşită!
Au optat pentru comfort profesional, cu tot ce înseamnă asta, în fata respectului şi grijii pentru viaţă!
Şi nu vorbesc neapărat de jurământul lui Hipocrate, că nu sunt ipocrită!
Profesia noastră ne aduce în situaţii în care trebuie să ne jertfim liniştea şi somnul gândindu-ne dacă am rezolvat un pacient sau nu?
Asta e medicină! Cu bune şi rele!
Important e să apreciem viaţa, nu numai a noastră, dar şi a celor care ajung cu viaţa lor în mâinile noastre”, a scris medicul Roxana Hotoboc pe pagina personală de Facebook.